luni, 22 august 2016

Ceaiul de Goji Oferă o Stare Generală Foarte Bună şi Arde Grăsimile

Ceaiul de Goji Oferă o Stare Generală Foarte Bună şi Arde Grăsimile

 Pline de vitamine, oligoelemente şi proteine, fructele goji au numeroase beneficii asupra sănătăţii: îmbunătăţesc circulaţia sanguină, menţin sănătatea inimii, a sistemului nervos, întârzie îmbătrânirea, stimulează procesul de slăbire şi combat celulita. 
Din fructele de goji se poate prepara şi un ceai extrem de sănătos, bogat în antioxidanţi şi nu numai, cu multiple beneficii pentru organism. 
Sursă naturală de energie Fructele goji comercializate provin din munţii Himalaya din Tibet şi reprezintă o sursă naturală de energie pentru corpul uman, iar pe termen lung, ele ajută la creşterea longevităţii. 
Compoziţia fructelor este una impresionantă, dat fiind faptul că acestea nu conţin mai puţin de 21 de minerale(fier, magneziu, potasiu, cupru, calciu, seleniu, fosfor, germaniu, etc.), 18 aminoacizi (mai mult decât polenul), 8 substanţe esenţiale vieţii, 6 vitamine esenţiale (cantităţi foarte mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, B6, E – foarte rar întâlnit în alimente),  8 polizaharide (31% din greutatea fructului), 6 monozaharide şi 5 acizi graşi nesaturați (inclusiv acizi esenţiali: acizii linoleic şi alfa-linoleic).
Bogăţia de substanţe terapeutice este completată de fitosteroli, o gamă largă de carotenoizi cu efect antioxidant puternic (inclusiv betacarotenă şi zeaxatină luteină), precum şi numeroşi pigmenţi fenolici. 
Ceai din fructe de goji Ceaiul de goji clasic se prepară prin adăugarea unei linguriţe de fructe uscate la o cană de apă fierbinte. Se lasă la infuzat timp de 5 minute, se strecoară şi se administrează. Atenţie! Apa nu va trebui să aibă mai mult de 90 de grade, în caz contrar principiile active fiind distruse. 
Ceaiul se poate consuma ca atare sau îndulcit după gust. Fructele rămase nu se aruncă, fiind indicat ca acestea să fie mestecate şi înghiţite (după servirea ceaiului), datorită proprietăţilor deosebite. Se administrează 1-2 căni pe zi, în cure de 3-4 săptămâni, urmate de pauze de 1-2 săptămâni. 
Oferă o stare generală foarte bună Datorită conţinutului bogat de vitaminele C, B şi E precum şi zinc, fier, cupru, calciu, fosfor şi polizaharide, ceaiul din fructe de goji oferă o stare generală foarte bună. Consumat dimineaţa, băutură-minune redă energia necesară pentru întreaga zi. Pe lângă întărirea sistemului imunitar, ceaiul de goji împiedică formarea celulelor maligne, luptând, aşadar, împotriva cancerului. 
Ajută la slăbit Ceaiul cu goji oferă organismului un plus de energie, favorabil arderii grăsimilor. Băutura contribuie la eliminarea surplusului de apă din organism, ajutând la menţinerea siluetei, prin ţinerea sub control a senzaţiei de foame.
Luptă împotriva îmbătrânirii premature Aportul de nutrienţi foarte ridicat în antioxidanţi naturali ajută în lupta împotriva îmbătrânirii premature a organismului, ce poate fi cauzată de stres. Totodată, antioxidanţii protejează celulele organismului în procesul de oxidare, legat de anumite tipuri de cancer. 
Protejează vederea Printre beneficiile consumului de ceai din fructe de goji se numără protejarea vederii. Vitamina A şi carotenoidele protejează vederea, împiedicând apariţia unor afecţiuni oculare precum degenerarea maculară, care, odată cu înaintarea în vârstă, poate duce la orbire. Bun protector hepatic Pe lângă efectul antiinflamator, antibacterian şi antimicotic, ceaiul de goji este şi un foarte bun protector hepatic, ca de altfel, un puternic stimulent pentru circulaţie. 
Ajută la îmbunătăţirea performanţei sexuale şi a fertilităţii, stimulează producerea şi reproducerea celulelor sângelui, precum şi regenerarea şi vindecarea mai rapidă a rănilor. 
Precauţii şi contraindicaţii Ceaiul de goji poate interacţiona cu medicamente pentru diabet. În timpul administrării ceaiului, se va renunţa la dulciuri, prăjeli şi sucuri acidulate.
 Ȋn timpul curei cu ceai de goji este contraindicat consumul de produse lactate, în special brânză şi caşcaval, deoarece lactatele pot diminua proprietăţile medicinale ale fructelor.


Sursa: http://topremediinaturiste.ro/ceaiul-de-goji-ofera-o-stare-generala-foarte-buna-si-arde-grasimile/

duminică, 3 iulie 2016

Analiza solului prin Prelevarea de probe de sol

Analiza solului prin Prelevarea de probe de sol

O agricultura moderna si eficienta nu mai poate fi facuta fara a cunoaste compozitia solului (micro si macro elemente), textura si flora microbiana a acestuia. In acest fel se pot realiza planuri de fertilizare adegvate , corecte si care conduc la productii maxime si de calitate.
1. Prelevarea probelor de sol
Prelevarea probelor de sol are la baza doua deziderate:
  • aplicarea de nutrienti in cantitati optime pentru dezvoltarea culturilor
  • evitarea surplusului de nutrienti, care presupune costuri economice ridicate.
  • evitarea contaminarii terenurilor si a apei subterane prin migrarea unor elemente in adancime.
Unul dintre cei mai importanti factori ce influenteaza rezultatul analizei de laborator si elaborarea programelor de fertilizare, este prelevarea corecta a probelor de sol.
Perioada optima pentru prelevarea probelor de sol este aproape de momentul plantarii sau insamantarii. Ideal este ca aceste probe sa fie prelevate cu 3-5 saptamani inainte de plantare. Nu se recomanda prelevarea de probe de pe terenuri acoperite cu zapada sau inghetate.
Frecventa prelevarii probelor este importanta, este indicat o prelevare anuala si pastrarea rezultatelor pentru determinarea evolutiei constituentilor din sol pe o perioada mai indelungata.
Solul se preleveaza cu ajutorul unei sonde special confectionate, dar in anumite situatii poate fi utilizat si un harlet curat (ne ruginit). Solul colectat din punctele indicate se amesteca intr-un vas de plastic ( se vor evita galetile din metal sau galvanizate). 
In vederea prelevarii probelor terenul se imparte in subdiviziuni functie de marime si cultura avuta anterior. De preferinta subdiviziunea sa nu fie mai mare de 5 hectare, iar pe fiecare subdiviziune se ia 9-12 probe de sol care se amesteca intr-o proba compusa, din care se trimite la laborator 1,5-2 kilograme. Aceste probe se vor recolta aleator ( meandrate, in diagonala sau in zig-zag), dar avand grija sa acoperim intreaga arie de testare.
  
Adancimea de la care se iau probele este de 15-35 centimetri. 
2. Rezultatele analizelor
Probele de sol sunt analizate in laboratoare specializate. Analizele cuprind:
  • continut humus
  • pH
  • EC (conductibilitate electrica)
  • nutrienti principali (N, P, K)
  • nutrienti secundari (Ca, Mg, Fe, etc...)
  • textura solului
  
Pe baza acestor analize si functie de cultura ce urmeaza sa fie realizata pe aceast teren se elaboreaza tehnologia de cultura si planul de fertilizare. In acest mod se evita alpicarea elementelor nutripive in exces si se optimizeaza costurile.

Pentru analize de sol apelati tel: 0757.095.705
Sursa : http://www.seminte-ingrasaminte-turba.ro/articole/Articles-Detail/124-Analiza-solului-prin-Prelevarea-de-probe-de-sol/0

joi, 28 ianuarie 2016

Pesticide naturale pentru gradina ta de legume

Pesticide naturale pentru gradina ta de legume 

Nu-ti mai otravi familia si gradina. Fa-ti singur pesticide si insecticide organice din ingrediente pe care le ai acasa sau le gasesi usor in comert. In continuare ai o lista de solutii naturale si trucuri cu care poti sa-ti scapi gradina de legume (si pe cea de flori) de boli si daunatori.
Chiar si in cazul pesticidelor organice (bio, sau ecologice) este necesara o atentionare: unele dintre materialele de mai jos, chiar daca sunt naturale, contin substante toxice pentru om, dar mult mai putin daunatoare decat cele sintetice pe care le contin insecticidele si pesticidele din comert. Nu este recomandat sa consumi legumele in ziua in care ai stropit plantele, iar cand le consumi, este indicat sa le speli bine sub jet de apa si sa le tii cateva minute intr-un vas cu apa rece curata, pentru ca in acest fel iese in apa o buna parte din pesticidele ajunse in coaja.

Spray impotriva gandacilor din resturi de ceapa

Aduna cojile, pielitele si capetele pe care le arunci de la ceapa intr-un recipient inchis cu capac sau intr-o punga inchisa si tine-le in frigider, pana cand o umpli. Poti pune si resturi de la usturoi. Pune totul intr-o galeata pe care apoi o umpli cu apa calda. Lasa totul sa stea asa la inmuiat cateva zile, pana la o saptamana, intr-un loc insorit in gradina sau pe terasa. Strecoara apoi lichidul rezultat si stocheaza-l in sticle de plastic cu dispozitiv de pulverizare.
Ingroapa resturile de ceapa in jurul plantelor si legumelor care sunt predispuse sa fie atacate de afide (paduchii plantelor), paianjeni si alti daunatori. Spray-ul se pulverizeaza pe plantele de casa sau de gradina pentru a le feri de afide si restul daunatorilor.

Tratament pentru petele albe sau negre de pe plante (produse de mucegai)

Adauga 1 l de lapte integral intr-un recipient de 8 l (stropitoare) si completeaza cu apa. Cu acest lichid se stropesc trandafirii sau alte plante pe care le ataca mucegaiul, iar petele albe sau negre vor disparea.

Impotriva puricilor de plante 

Amesteca 2 cani de ulei de masa cu o cana de sapun lichid pana obtii o emulsie alba. Apoi ia 1 lingura din aceasta emulsie si pune-o intr-un litru de apa. Cu aceasta solutie vei stropi plantele in zonele in care au purici. Executa aceasta operatiune cand nu este foarte cald sau canicula afara, pentru ca risti sa arzi frunzele plantelor.
Puricii de plante elimina un lichid dulce, ca o mana, iar aceasta este cautata de furnici, care se hranesc cu ea. In acest fel, furnicile o vor duce in tot pomul sau pe toata planta. Aceasta mana formeaza, de asemenea, un mucegai negru sau o ciuperca plina de o pulbere neagra, care creste pe frunze si pe tulpini. Deci controland puricii, scapam si de mucegaiul negru. Daca sunt putini purici, poti sa-i dai jos cu mana sau cu o perie mica. Infestatiile mari pot fi controlate cu ajutorul spray-ului uleios, care ii sufoca.

Cum tii afidele si alti purici departe de trandafiri

Taie in bucati 1 ceapa si 2 catei de usturoi, apoi amesteca-le in blender impreuna cu 2 cani de apa. Strecoara lichidul si pune-l intr-un recipient cu dispozitiv de pulverizare. Pulverizeaza lichidul pe tufele de trandafiri, astefl incat sa acopere frunza in intregime.

Spray facut din usturoi

Toaca marunt 90 g de usturoi, acopera-l cu ulei mineral si lasa-l sa se inmoaie peste noapte, apoi strecoara-l, adauga 1 l de solutie de sapun (sapun lichid + apa) si depoziteaza emulsia intr-un borcan cu capac. Pentru a stropi plantele, fa o solutie din 1 parte emulsie de usturoi si 50 parti de apa.

Folia de aluminiu care deruteaza insectele

Aseaza bucati de folie de aluminiu pe pamant, la baza plantelor (la rosii si nu numai). Reflexia luminii deruteaza insectele si le face sa se indeparteze.

Pesticid cu utilizare generala

3 ardei iuti verzi (proaspeti sau conservati) si 2-3 catei de usturoi se fac piure intr-un blender, iar piure-ul se pune intr-un recipient. Se adauga 3/4 lingurita de sapun lichid si 3 cani de apa si se lasa sa stea timp de 24 de ore. Se strecoara, se indeparteaza partea solida si solutia rezultata se pulverizeaza pe plante, avand grija ca lichidul sa acopere intreaga suprafata a frunzelor.

Impotriva insectelor

1. Solutie de sapun (sapun lichid + apa, nu detergent) – impotriva afidelor si altor insecte mici. (Daca gasesti, este mai bun un sapun facut din soda de potasiu – KOH, decat din soda caustica – NaOH). Se amesteca sapunul cu apa pana face spuma (in zonele unde apa este mai dura, vei folosi o cantitate mai mare de sapun).
2. Spray-urile pe baza de ulei sufoca insectele. Fierbe 1 kg sapun in 8 l de ulei (sau 1 parte sapun la 8 parti de ulei), amestecand pana se dizolva. Dilueaza 1:20 cu apa inainte de utilizare. Foloseste acest spray doar in zilele racoroase.
3. Spray din frunze de rosii (foarte otravitor) – insecticid general. Pune cateva frunze de rosii la fiert in apa cat sa le acopere. Raceste fiertura si foloseste imediat lichidul pentru a pulveriza pe plante ca insecticid general.
4. Spray pe baza de margarete – insecticid general. Culege margarete aproape inflorite (Chrysanthemum cinerariaefolium) si usuca-le intr-un loc racoros. Pune intr-un vas cateva linguri de flori uscate, acopera-le cu un vin ieftin, lasa-le sa stea peste noapte si amesteca-le cu 1 l de solutie de sapun fierbinte. Raceste amestecul si foloseste-l in urmatoarele cateva zile. Pastreaza-l intr-un loc intunecos.
5. Spray pe baza de pelin. Toarna apa fierbinte peste frunze de pelin si lasa-le la infuzat pentru cateva ore. Fa o dilutie de 1:4 si foloseste solutia impotriva insectelor care beau seva plantelor.
6. Spray pe baza de chilli  impotriva omizilor. Pune in blender cantitati egale de chilli (ardei rosii foarte iuti) si apa, iar cu solutia rezultata, stropeste imediat direct unde sunt omizi. (Evita contactul cu ochii si cu pielea – foloseste manusi).
7. Ceai de Lapsang Souchong. Se face o infuzie concentrata (1 lingura de planta uscata la 1 cana de apa fierbinte), care se pulverizeaza peste trandafiri.
8. Alte materiale pentru insecticide: usturoi, galbenele, pastarnac, nap turcesc, eucalipt, soc, cedru alb (Melia azaderach), rubarba, LarkspurMelaleuca (arbore de ceai), sau Quassia(Quassia amara).
De retinut: larkspur, socul (cu exceptia fructelor coapte), cedrul alb si frunzele de rubarba sunt foarte toxice pentru om.

Impotriva fungilor (ciupercilor)

Urmatoarele plante contin substante chimice cu proprietati antifungice sau antibacteriene, pe care le poti extrage prin infuzare si apoi le poti pulveriza pe culturile de legume: musetel, arpagic, sheoak (Allocasuarina), soc, eucalipt, usturoi, hrean, isop, Melaleuca (arbore de ceai), neem (Azadirachta indica), urzica si cimbru.
1. Spray pe baza de lapte. Un amestec de lapte si apa in raport de 1:1 pulverizat pe plante indeparteaza petele negre si infestarile cu fungi ale altor plante.
2. Urina proaspata (urina unei persoane sanatoase este sterila)
3. Solutie de permanganat de potasiu. Se face o solutie de 1 g permanganat de potasiu la 1 l de apa si se foloseste imediat.
4. Soda de spalat (carbonat de sodiu – NaCO3) – care se gaseste in comert. Se dizolva 110 g de soda in 5,5 l de apa. Se adauga 56 g de sapun lichid (sau solid, caz in care se dizolva initial) si se foloseste imediat.
5. Sulf sub forma de pulbere.
6. Amestec Bordeax: intr-o galeata de plastic (sau vas care nu este din metal) dizolva complet 90 g de sulfat de cupru (piatra vanata) in 4,5 l de apa fierbinte si lasa amestecul sa stea peste noapte. Intr-un alt vas nemetalic amesteca bine a doua zi 125 g de limeta taiata bucatele cu 4,5 l de apa rece, apoi strecoara lichidul peste cel din prima galeata. Amesteca bine si foloseste imediat.
Amestecul Bordeaux este un fungicid organic standard care se foloseste pentru a trata o varietate mare de mucegaiuri si pentru a evita putrezirea plantelor si legumelor. Daca ii adaugi un ulei, cresti eficienta solutiei. Spray-ul Bordeax poate infunda duzele capului de pulverizare sau gaurelele stropitorii. De asemenea, daca il folosesti prea mult, poti creste concentratia de cupru in solul din gradina, ceea ce poate fi toxic pe termen lung pentru plantele pe care le vei mai cultiva acolo.
Preluat integral din :
http://inimafericita.ro/2015/03/18/pesticide-naturale-pentru-gradina-ta-de-legume-i-21-de-solutii-la-indemana/

duminică, 17 ianuarie 2016

Uleiul horticol- utilizare si rezultate

Uleiul horticol
Uleiul horticol. Atunci când vine vorba despre îngrijirea plantelor – fie ele de apartament sau de grădină – există numeroase tratamente care implică folosirea uleiului horticol. Există numeroase produse dintre care poți alege, cu acțiuni specifice sau generale, în diferite concentrații, dar înainte să-l cumperi și să-l folosești, află ce este această substanță și la ce folosește.

Ce este uleiul horticol?

Uleiul horticol este un termen comun pentru o gamă variată de pesticide pe bază de ulei foarte eficiente împotriva insectelor dăunătoare, dar și a unor boli ale plantelor. Majoritatea substanțelor denumite generic ulei horticol sunt uleiuri minerale pe bază de petrol, dar există și câteva vegetale, precum cel din semințe de bumbac sau din soia. De cele mai multe ori, aceste uleiuri sunt amestecate cu un emulsificator pentru a putea fi combinate cu apă și folosite ca spray.
Uleiul horticol acționează în principal asupra următoarelor insecte: afide, omizi, musculițe albe, lăcuste, acarieni, tripși, păduchi, coșenile.
Când se folosește uleiul horticol?
În general, uleiul horticol se folosește în perioada de inactivitate a plantelor, de toamna, după ce au căzut frunzele, până primăvara devreme, înainte ca florile să se deschidă și insectele polenizatoare să-și înceapă activitatea. Uleiul horticol poate fi comercializat și sub formă de produse mai slab concentrate, care pot fi aplicate în timpul sezonului vegetativ, însă trebuie aplicat cu precauție deoarece poate arde plantele.
Nu folosi niciodată uleiul horticol atunci când temperaturile coboară sub 5°C deoarece uleiul nu poate adera bine pe suprafețe și nu poate fi repartizat uniform, dar nici la temperaturi de peste 35°C, deoarece poate dăuna plantei. De asemenea, uleiul horticol nu se aplică când e ceață sau umezeală.

Cât de sigur este uleiul horticol?

Respectă întotdeauna instrucțiunile de pe ambalaj! În funcție de compoziția și concentrația produsului, uleiul horticol distruge o gamă largă de insecte adulte, dar și ouăle și larvele acestora. Deși considerat a fi un produs ecologic, uleiul horticol este totuși o substanță toxică cu acțiune generală, care poate omorî și insectele benefice din grădină. Din acest motiv se recomandă folosirea lui doar atunci când alte tratamente preventive nu au dat roade.
Exemple produse pe bază de ulei horticol: Nuprid, Confidor, Emerit, Aplaudus, Fyfanon, Oleoekalux, Oleodiazol.
Articol preluat din http://www.casa-gradina.ro/uleiul-horticol/

duminică, 3 ianuarie 2016

Fonduri europene prin PNDR pentru a cultiva goji

Fonduri europene prin PNDR pentru a cultiva goji

Goji, la mare căutareGoji, la mare căutare
Deşi goji nu este inclus în catalogul naţional al soiurilor, realizat de ISTIS, şi nici în Legea Pomiculturii, Autoritatea de Management pentru PNDR a decis că pentru fructele de goji se poate calcula SO-ul.

Practic, goji va fi inclus în grupa „Fructe mici și bace: coacăze albe şi roşii, zmeură, smochine, cătină, afine”. Valoarea producţiei standard urmând să fie de 3.430,92 de euro, potrivit datelor publicate de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).
„Pentru că nu este un arbust fructifer inclus în speciile din Legea pomiculturii, investiţiile le puteţi face prin submăsurile 4.1, 6.1 sau chiar 6.3”, precizează AFIR.
Goji nefiind o specie prioritizată, solicitanţii nu vor beneficia de un punctaj prea bun în cadrul procedurii de evaluare.

Măsuri

Prin intermediul Submăsurii 4.1- Investiții în exploatații agricole, investiții pentru creșterea competitivității exploataților agricole prin dotarea cu utilaje și echipamente performante în raport cu structura agricolă actuală, precum și proiectelor pentru modernizarea fermei (în special cele de dimensiuni medii și asocieri de ferme mici și medii) și îmbunătățirea calității activelor fixe, beneficiarii care pot accesa fonduri europene în cadrul acestei submăsuri pot fi fermieri (cu excepția persoanelor fizice neautorizate), cooperative și grupuri de producători (constituite în baza legislației naționale, care deservesc interesele membrilor).
Un obiectiv esențial pentru acest tip de sprijin îl reprezintă creșterea valorii adăugate a produselor agricole prin procesarea produselor la nivelul fermei și comercializarea directă a acestora în vederea creării și promovării lanțurilor alimentare integrate dar și respectarea standardelor comunitare aplicabile tuturor tipurilor de investiții.
Finanțarea nerambursabilă pentru aceste categorii de beneficiari este de 50% (30% pentru fermele de peste 500.000 SO).
De asemenea, precizăm că fondurile europene nerambursabile și contribuția de la Bugetul de Stat pentru anul 2015, aferente Submăsurii 4.1 sunt în valoare de 205.776.952euro.
Scopul investițiilor realizate în cadrul Submăsurii 6.1 Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri este acela de a sprijini stabilirea pentru prima dată a tinerilor fermieri ca șefi unici ai unei exploatații agricole.
Creşterea numărului de tineri fermieri care încep pentru prima dată o activitate agricolă ca şefi/ conducători de exploataţie este principalul obiectiv al acestei Submăsuri.
Astfel, tinerii fermieri sunt încurajați să devină competitivi, să se asocieze și să participe la dezvoltarea lanţurilor alimentare integrate. Finanțarea nerambursabilă oferită de Uniunea Europeană pentru proiectele de investiții realizate în cadrul acestei Submăsuri este de 100%.
Sprijinul financiar nerambursabil va fi acordat tinerilor fermieri sub formă de primă, în două tranșe. Astfel, prima tranșă este de 75% din valoarea totală a sprijinului, primită la instalare. A doua tranșă reprezintă 25% și se acordă în maxim 3/5 ani de la primirea deciziei de finanțare.
Fondurile europene nerambursabile pentru anul 2015, alocate de Uniunea Europeană acestei Submăsuri și contribuția de la Bugetul Național sunt în valoare totală de 111.209.889 euro.
Beneficiarii eligibili pentru a primi finanțare nerambursabilă prin Submăsura 6.1 sunt tinerii fermieri (PFA) care se instalează ca șefi unici ai exploatației agricole dar și persoanele juridice (IMM-uri) în care un tânăr fermier se instalează.
SURSA



http://www.bihon.ro/fonduri-europene-prin-pndr-pentru-a-cultiva-goji/1574361
Scris de Simona Albinaru - 

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Metode de plantare a arbustilor de goji

In lunile Octombrie si Noiembrie, dupa caderea frunzelor si intrarea arbustilor in repaos vegetal, este perioada recomandata pentru plantarea de toamna.

Putin mai pretentioasa decat plantarea din primavara, din Martie-Aprilie, datorita atentiei sporite pentru protectia arbustilor impotriva iernii si a gerului ce urmeaza sa vina, plantarea de toamna ofera rezultate mai bune, deoarece, pana in primavara radacinile pomilor realizeaza un contact strans cu pamantul, ranile se caluseaza, uneori emit chiar radacini noi iar in groapa de plantare se acumuleaza umiditate, care se pastreaza si in perioadele mai secetoase din timpul primaverii.

Arbustiul plantat in  toamna poate intra, primavara urmatoare, in vegetatie, mai repede decat inceperea oficiala a sezonului de plantare din primavara, castigand cu aceasta ocazie mai mult timp pentru dezvoltarea acesteia.

Totodata o iarna geroasa combinata cu o plantarea defectuoasa poate duce la inghetarea radacinilor arbustiului, respectiv pierderea plantei.

Indiferent daca plantam toamna sau primavara, executam aceeasi pasi.

Gropile se fac cu putin timp inainte de plantare, sau in ziua plantarii, pentru a nu se pierde umezeala acumulata in sol, cu dimensiunile de 40 / 40 / 40 cm.
La plantare se va folosi doar material saditor certificat, care se procura de la pepinierele autorizate. Pana la plantare materialul saditor se pastraza in santuri cu adancimea de 50-60 cm.

Fasonarea radacinilor arbustilor consta in scurtarea si eliminarea celor ranite. Radacinile principale se lasa cat mai lungi, radacinile secundare se scurteaza cu 1/3 din lungime iar cele subtiri la 1-2 cm sau raman intacte.

Dupa fasonare, arbustii se mocirlesc cu un amestec format din pamant galben (2 parti), balega proaspata de vita (1 parte) si apa pana la consistenta smantanii.

Arbustii vor  trebui plantati pana la semnul ce indica adancimea la care au fost plantati in pepiniera, asezandu-se pe un musuroi de pamant, facut in mijlocul gropii de plantare.

Plantatul acestora se face de catre o echipa formata de obicei, din doua persoane. Una fixeaza si tine pomul in pozitie verticala in mijlocul gropii de plantare si la adancimea corespunzatoare iar cealalta trage pamant provenit din stratul fertil al solului, bine maruntit si reavan in jurul radacinilor.

Se scutura usor pomul, ca pamantul sa patrunda printre radacini, astfel in cat sa nu existe spatii goale. O radacina cu goluri de aer poate suferii de frig pe timpul iernii.

Dupa ce s-au acoperit radacinile cu un strat de 5-10 cm de pamant, se taseaza uniform pamantul in jurul pomului, incepand de la marginea gropii spre interior. Pe timp secetos, in special primavara, arbustii de Goji plantati au nevoie de apa cel putin cateva zile.

Plantarea arbustiului de goji poate fi realizata sub forma de pom, tufa  sau pe spalier.

Cultivarea sub formă de tufă poate presupune, acoperirea cu folie agrotextilă a rândurilor de plantare, deoarece ramurile sub greutatea fructelor, neavând araci sau spalier de susţinere, ajung pe suprafaţa solului.

Plantarea la o distanţă mărită între plante pe rând, pentru a preveni suprapunerea ramurilor de la două plante dezvoltate.

Metoda cultivării sub formă de tufă necesită mai puţine tăieri de rărire, iar recoltarea se poate face manual. Daca nu i se acorda atentie suplimentara fructele ce ating pamantul pot fi pierdute.

Pentru varianta sub forma de pom, acesta are nevoie de o distanta de minim 1,5 metri intre plante pentru a se dezvolta uniform. Intre randurile plantelor de goji, distanta poate varia in functie de suprafata cultivata si utilajele ce vor fi folosite in cultura.

Cultivarea arborelui de goji sub formă de copac are avantajul unui cules mai rapid şi mai comod al fructelor şi permite o privire de ansamblu mai bună în diferitele stadii de dezvoltare a plantei, pentru a putea interveni cu remedierile necesare.

Arbustiul de goji va fi sustinut de un martor/arac pana cand acesta ajunge la maturitate si va fi destul de viguros incat sa se autosustina.

Plantarea pe spalier poate duce la productii sporite datorita cresterii densitatii de plantare. Furtunele de picurare pot fi trase mult mai usor, urmand randul arbustilor. Distanta intre plantele de Goji poate fi redusa sub 1 m.

Distanta dintre randuri va fi realizata luand in considerare recomandarile plantarii sub forma de pom, respectiv tinand cont de utilajele si tehnologia ce va fi utilizata in plantatie.

Am atasat niste poze ce descriu destul de bine acest procedeu.


                                                   Plantare tip pom


Plantare tip spalier






Plantare tip tufa



marți, 29 septembrie 2015

Oferta plante Goji

Pepiniera noastra este autorizata de Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor, singurul organism de stat abilitat să certifice producătorii și soiurile de plante ce pot fi comercializate în România. 

Fara autorizare INCS, niciun material saditor nu se poate comercializa legal in Romania. Oferim gratuit consultanta pentru cultura de Goji. 

Experienta de peste 3 ani. Detinem deja o plantatie pe o suprafata de 2 ha, in Brasov, singura certificata BIO din Romania.

Plante de 30cm – 10 ron/buc.
Plante de 40cm-50cm – 14 ron/buc.
Plante de 60cm – 16 ron/buc.
Arbuști de 60-80cm – 19 ron/buc. 
Arbuști de 80cm - 1 metru - 22 ron/buc. 

OFERTA LIMITATA
La fiecare 30 plante de peste 60 cm, comandate, primiti gratuit alte 10 plante Goji de 30 cm, lemnificate. 

Comanda minima 10 plante Goji. 
Livrare gratuita pana la sediul Fancurier din zona dumneavoastra.
Certificat de calitate pentru toate plantele de goji comercializate de pepiniera noastra. Consultanta pe toata perioada culturii.

Achizitionati doar material saditor certificat, din pepiniere autorizate pentru a avea garantia ca veti primi ceea ce ati comandat. Achizititionarea unui material saditor necertificat poate creea probleme ulterioare.





sâmbătă, 26 septembrie 2015

Tehnologii de plantare


Plantarea pomilor 

Lucrări de înfiinţare.

Etapele care trebuiesc parcurse la înfiinţarea unei plantaţii de pomi fructiferi sunt următoarele: pichetarea terenului, săpatul gropilor, repichetatul si umplerea parţial a gropilor cu pământ si gunoi, alegerea materialului săditor, repartizarea pomilor la gropile de plantare si plantatul pomilor.
Pichetatul terenului se face in vederea marcării locului de plantare al fiecărui pom. In funcţie de natura terenului se utilizează mai multe sisteme, dar cel mai folosit este cel simplu de marcare, prin ţăruş, la distantele stabilite, si prin măsurare cu ruleta. Practic, pe terenuri cu pante mici sau in pante terasate: pichetatul in dreptunghi la care intre rânduri distanta este mai mare, iar pe rând distantele sunt mai mici si in pătrat la care distantele sunt egale atât pe rând cat si intre rânduri.
In cazul terenurilor uşor accidentate sau cu o panta mica, pichetarea se face in paralelogram ca si cel in dreptunghi, doar unghiurile opuse sunt egale doua cate doua, sau in chinconz respectiv in triunghi echilateral.
Atunci când se doreşte plantarea pomilor pe terenuri neamenajate se face pichetaj pe curbe de nivel.
In cazul pichetării terenului pentru înfiinţarea de plantaţii intensive, întotdeauna trebuie avut in vedere ca rândurile de pomi sa fie perpendicular pe axul drumurilor principale.
Săpatul gropilor, repichetatul si umplerea parţial a gropilor cu pământ si gunoi de grajd. Prima dintre aceste lucrări trebuie făcuta cu mult timp înainte de plantare, uneori chiar cu 1-2 luni, acolo unde terenul nu se desfunda. Mărimea gropilor este variabila in funcţie de gradul de mobilizare al terenului, si anume de la 30x30x30cm in teren desfundat, pana la 60x60x40cm in teren nedesfundat. Celelalte lucrări se fac cu doua 2-3 săptămâni înainte de plantare, respective gropile se umplu cu pământ si gunoi, iar repichetatul se face prin vizare pe jaloane sau cu ajutorul scândurii de repichetat.
Alegerea materialului săditor este una din operaţiile de care depinde starea viitoarei plantaţii. De aceea, este indicat ca materialul săditor să fie procurat din toamnă, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial şi controlate, care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomului. Este indicat sa se aleagă pomii cu rădăcinile cat mai dezvoltate si intacte, cu lemnul ramurilor copt si muguri bine formaţi, preferându-se cei care au numeroase ramuri laterale sau anticipaţi, la care se poate forma scheletul pomului si implicit intrarea timpurie pe rod. Efectul plantării unor astfel de pomi consta in formarea rapida a coroanelor si începutul fructificării încă din anul 2 sau 3, obţinându-se o producţie însemnată de fructe încă din anul 4 de la plantare.
Plantarea pomilor. Epoca cea mai potrivita pentru plantarea pomilor in general este toamna (octombrie-noiembrie), întrucât asigura refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetaţie primăvara mai timpuriu, dar se mai poate planta si primăvara devreme (martie-aprilie). Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut in pepiniera, respectiv cu punctul de altoire la nivelul solului. In caz ca plantarea este adânca, se întârzie pornirea in vegetaţie, iar in cazul unei perioade ploioase si pe teren greu are loc asfixierea rădăcinilor. Numai in zona de şes, unde se simte lipsa umezelii, pomii pot fi plantaţi cu 2-3 cm mai adânc decât au fost in pepiniera. Pe măsură ce se aşează pământ peste rădăcinile pomului, trebuie efectuata o călcare energică, in jurul pomului, pentru a se tasa solul si a nu rămâne goluri de aer.
Indiferent de epoca de plantare, materialul săditor suportă două operaţii premergătoare lucrării - fasonarea şi mocirlirea pomilor.
Fasonarea constă în eliminarea rădăcinilor vătămate, reîmprospătarea prin scurtarea vârfurilor la cele lungi.
Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă.
De regula, la plantare, după fasonarea rădăcinilor si mocirlire, pomul se aşează in partea de nord a tutorelui pentru a-l proteja de acţiunea îngheţului si dezgheţului brusc.
Alte lucrări care se fac odată cu plantarea pomilor sunt: administrarea îngrăşămintelor la groapa, udarea, precum si muşuroiul de toamna. Când pomii se plantează in gropi săpate individual, cum este cazul in grădinile de lângă casă, odată cu plantarea, trebuie administrate si îngrăşămintele, si anume 15-20 Kg gunoi de grajd bine fermentat sau 20-30 g azotat de amoniu, 20-30 g de sare potasica si 50-60 g superfosfat substanţa activa, la fiecare pom.
pomi fructiferi

Plantarea capsunului - [mergi sus ↑ ]

Căpşunul se cultiva in cultura anuala sau multianuala, in câmp liber sau protejat in solarii, precum si in sere in cultură forţată. Pentru înfiinţarea plantaţiilor este necesară dezinfectarea solului pentru combaterea larvelor de cărăbuş si a nematozilor, înainte de arătura adânca sau înainte de mărunţirea solului prin discuire. Alte lucrări necesare constau in parcelare, pichetare la 80 cm - 1 m intre rânduri si 25-30 cm intre plante pe rând, pregătirea stolonilor pentru plantat, mocirlirea si plantarea propriu-zisa. Densitatea este de 40.000-60.000 plante/ha, in cultura anuala la plantare in lunile iunie-iulie. Pentru cultura multianuala plantarea de toamna are loc in septembrie pana la 15 octombrie, primăvara in aprilie sau chiar vara la sfârşitul lunii iulie si începutul lunii august, folosind stoloni refrigeraţi. La plantare este obligatoriu folosirea de stoloni înmulţiţi in pepiniere autorizate. Indiferent de sistemul de cultură, materialul săditor suportă două operaţii premergătoare lucrării - fasonarea şi mocirlirea stolonilor.
Fasonarea constă în îndepărtarea resturilor de filamente, frunze uscate şi reducerea aparatului foliar la 1-2 frunzuliţe.
Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă.
Plantarea manuală implică trei operaţiuni:
* execuţia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adâncime;
* introducerea stolonilor în gropi;
* strângerea pământului pe lângă rădăcini, astfel încât acestea să facă masă cu solul.
Plantarea mecanică se realizează cu ajutorul maşinilor de plantat răsaduri de legume care se adaptează la sistemul de plantare al stolonilor de căpşuni.
Principalele condiţii pentru reuşita culturii sunt:
* poziţia rădăcinilor care trebuie să fie perfect verticală şi dreaptă în gropi;
* coletul stolonilor să fie la nivelul solului;
* mugurele central să fie deasupra solului;
* solul să fie bine tasat prin călcare în jurul plantelor, astfel că, la prinderea uşoară de frunze, plantele să opună rezistenţă;
* irigarea culturii.
Producţiile care se obţin începând cu anul al doilea de cultura sunt de 15-20 t/ha, iar la deplina rodire de 20-30 t/ha. Durata culturii este de 2-4 ani, după care se reînnoieşte si se dezinfectează solul.
Fertilizarea este necesara in funcţie de rezervele solului si nivelul producţiei, cunoscându-se ca la o tona de căpşun sunt necesare dozele de 3,5 Kg azot, 2,5 Kg fosfor, 6,5 Kg potasiu si 20-30 t gunoi de grajd.
Irigarea este obligatorie după plantare, iar in zonele mai secetoase sau pe terenuri nisipoase si in timpul vegetaţiei, după înflorit si la creşterea fructelor.
In privinţa lucrărilor de întreţinere a solului un rol hotărâtor in reuşita culturii îl au praşilele manuale pentru combaterea buruienilor sau folosirea erbicidelor selective, ca si mulcirea cu paie înainte de intrarea in pârga a fructelor.
pomi fructiferi

Plantarea Coacazului - [mergi sus ↑ ]

Epoca cea mai potrivita pentru plantare este toamna după căderea frunzelor, în octombrie – noiembrie si primăvara înainte de pornirea în vegetaţie, după dezgheţul solului.
Terenul folosit la înfiinţarea plantaţiei trebuie să fie fără exces de umiditate, cu sol argilo-lutos, reavăn, cu fertilitate ridicată. Plantarea se face în gropi sau rigole. Gropile se realizează manual, după pichetarea terenului, sau mecanizat, la dimensiunile de 45/45/30 cm. Deschiderea rigolelor se realizează cu un plug special la adâncimea de 32-35 cm. Înainte de plantarea materialului săditor se execută o fertilizare la groapă sau pe rigolă folosind 5-6 kg gunoi de grajd bine fermentat, 30-40 g superfosfat, 20-25 g sulfat de potasiu şi 15-20 g azotat de amoniu.
Materialul săditor ce urmează a fi plantat se fasonează astfel: se îndepărtează prin tăiere rădăcinile vătămate sau rupte, se scurtează butaşul la 3-4 muguri lungime, după care se mocirleşte într-un amestec consistent compus din pământ galben, bălegar proaspăt de bovină şi apă.
Butaşii astfel pregătiţi se aşează în gropi sau rigole cu rădăcinile răsfirate şi cu vârful către pichet. Se adaugă pământ şi se tasează bine în jurul plantei, după care se execută o copcă în care se toarnă 5-8 litri de apă. După infiltrarea apei în sol, se execută un muşuroi până la mugurele terminal. Partea care se află deasupra solului şi care se muşuroieşte, trebuie să aibă 2-3 muguri pe lungimea butaşului.
La înfiinţarea unei plantaţii de coacăz se are in vedere vigoarea si modul de creştere al tufelor, fertilitatea solului si posibilităţile de întreţinere. Butaşii sau marcotele lungi de 20 – 25 cm, cu 7 – 10 rădăcini de 10 – 15 cm lungime se plantează toamna sau primăvara, la distante de 0,8 – 1,2 m pe rând si 2,5 – 3 m intre rânduri la densitatea de 3.000 – 3.300 plante/ha. Se recomanda plantarea a 2 – 3 soiuri in parcela pentru o buna polenizare. Cea mai utilizata forma de conducere a plantelor este aceea de tufa, care se transforma in 2 – 3 ani de la plantare, dar este posibila si conducerea cu trunchi de 20 – 40 cm si coroana din 6 – 8 ramuri de schelet care se susţin pe şpalieri si sarma instalata la 40 cm de sol. In cazul conducerii sub forma de tufa, tulpinile se scurtează la 15 – 20 cm, după plantare, iar in primăvara anului următor se reţin 2 – 3 tulpini care se scurtează la 4 – 5 muguri pentru a forma tulpini noi, celelalte rămân intacte si rodesc începând cu anul 3 după plantare. Începând cu primăvara anului 5 se suprima de la baza, anual, tulpinile mai bătrâne de 4 ani întrucât productivitatea lor scade. Tăierea de rodire consta in scurtarea la 20 – 30 cm a ramificaţiilor laterale prea lungi, precum si a ramurilor de rod îmbătrânite care tind sa se usuce. Ca regula se reţin pentru fructificare tulpinile tinere, mai viguroase si expuse la lumina.
In cazul conducerii sub forma de gard fructifer, pe spalier se plantează cate 4 – 5 tulpini la metru linear care nu se scurtează, ci se lasă sa crească pana la 1,8 m înălţime si apoi se scurtează. In aceasta situaţie ramurile laterale se scurtează la 20 cm. Producţiile care se realizează sunt de 5 – 8 t/ha la coacăzul negru si duble la coacăzul roşu, iar durata unei plantaţii ajunge la 12 – 14 ani. Fertilizarea se face atât la plantare, cat si după intrarea pe rod a plantelor, raportul NPK fiind de 2:1:3. Rezultatele bune dau si îngrăşămintele foliare aplicate sub forma de stropiri.
coacaz

Plantarea Zmeurului - [mergi sus ↑ ]

Epoca cea mai potrivita pentru plantarea zmeurului in general este toamna după căderea frunzelor, întrucât asigura refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetaţie primăvara mai timpuriu, dar se mai poate planta si primăvara după dezgheţ, înainte de pornirea în vegetaţie.
Cultura se pretează la orice tip de sol, dar recolte maxime se obţin pe soluri fertile, calde şi reavene.
Plantarea se face în gropi cu dimensiunile de 40/40/40 cm sau dacă solul nu este arat de 60/60/40 cm, şi în şanţuri executate cu plugul la 30/32 cm adâncime.
Distanţa pe rând între plante este de 40-50 cm, iar între rânduri, în funcţie de sistemul de conducere:
* cultura în benzi cu spalieri - 2,5  3 m;
* cultura sub formă de gard fructifer - 2,5-3 m;
* cultura sub formă de evantai - 1,5 - 2,5 m, iar distanţa pe rând 1-1,2 m;
* cultura pe araci -1,2 m.
Tehnica plantării este asemănătoare cu cea a coacăzului.
zmeura
Sursa :www.pomifructiferi.com/tehnologii_de_plantare.htm
l