Tratamente primavara cultura de Goji

Tratament primavara cultura de Goji

Tratamentele din aceasta perioada au rolul de combatere a insecteler, aflate in stadiul de iernare si unele bacterii si ciuperci ce pot provoca boli grave plantelor.

Se urmareste combaterea paduchilor testosi si, in special, a larvelor paduchilor de San Jose. Tratamentele chimice din perioada de repaus vizeaza protectia pomilor impotriva moniliozelor, ciuruirii, basicarii si deformarii frunzelor.

In principal, aplicarea tratamentelor, se va face numai in perioada de repaus vegetativ, adica atunci cand pe arbusti nu mai este nici o frunza si nu vom aplica uleiul horticol si fungicidul cupric decat pana in momentul umflarii mugurilor. 

Nu vom aplica tratamentul pe o temperature sub 5 grade sau conditii de ploaie sau ninsoare si vant puternic. 

Tratamentul 1 – Substante pe baza de Cupru

Solutia se aplica cu Vermorelul, sau cu un alt dispozitiv de stropit, precum atomizor, vermorel cu motor termic, etc. Se va pulveriza toata suprafata pomului (trunchi+coroana). Coaja va capata o nuanta albastruie. Dupa 1-3 saptamani, vom revenii cu ulei horticol

Fungicide de Contact (alegeti una din cele trei substante pentru aplicare)

Zeama bordelaza  50 gr in 10 litri apa, sau

Champ 30 gr in 10 litri apa, sau

Alcupral 30 gr in 10 litri apa,

Si,

Fungicid Sistemic (patrunde in tesuturile plantei)

Scudo 20ml/10 Litri apa

Recomandarea noastra este de a amesteca oricare din fungicidele de contact cu Scudo pentru un rezultat si o protectie mai buna.

Tratamentul 2 - Uleiul horticol

Cand spunem ulei horticol, ne referim la insecticidele cu formulare ulei, destinate, in principal, combaterii paduchelui de San Jose, in stadiul de iernare, dar si a altor insecte si acarieni. In general, produsele tip ulei horticol destinate aplicarii in aceasta perioada, precum Confidor Oil contin ca substanta activa imidacloprid. 

Confidor Oil insecticid – 150ml/10 litri apa

Zeama Bordeleza, sau orice alt fungicid cupric ales de dumneavoastra pentru efectuarea tratamentelor de iarna, nu se va amesteca cu uleiul horticol.

Recomandarea noastra este de a amesteca uleiul  horticol cu Scudo 2% pentru un rezultat si o protectie mai buna.

Aplicarea corecta a tratamentelor din faza de repaus, vor asigura plantelor dumneavoastra un start corect in faza de vegetatie, oferindu-va dumneavoastra confortul de a avea plante fara daunatori, la inceputul perioadei de vegetatie.

Certificare Bio a unei culturi

Agricultura ecologică și certificarea ecologică devin tot mai ușor de înțeles când te informezi. Am descoperit destule gospodării care folosesc termenii “bio” și “eco” pentru a-și descrie produsele (însă fără să prezinte o certificare în acest sens) 

Agricultură ecologică”, termen protejat şi atribuit de U.E României pentru definirea acestui sistem de agricultură și este similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte state membre.

Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agroalimentare proaspete şi autentice, care să respecte factorii naturali şi de mediu.

În perioda de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor etc.

În etapa de procesare a alimentelor se interzice folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză, pentru prepararea alimentelor ecologice. Agricultura ecologică are o contribuţie majoră la dezvoltarea durabilă a agriculturii, la creşterea activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi la sporirea interesului pentru dezvoltarea spaţiului rural.

Obiectivele, principiile şi normele aplicabile producţiei ecologice sunt cuprinse în legislaţia comunitară şi naţională din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea metodei de producţie în sectorul de producţie vegetală, animalieră şi de acvacultură reglementează şi următoarele aspecte legate de sistemul de agricultură ecologică: procesarea, etichetarea, comerţul, importul, inspecţia şi certificarea.

Prevederile privind etichetarea produselor obţinute din agricultura ecologică, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice şi în Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 sunt foarte precise şi au în vedere oferirea încrederii depline a consumatorilor în produsele ecologice, ca produse obţinute şi certificate în conformitate cu reguli stricte de producţie, procesare, inspecţie şi certificare.

Pentru obţinerea şi comercializarea produselor ecologice care poartă etichetele şi siglele specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict ce trebuie urmat întocmai, pe toată trasabilitatea produsului.

Astfel, înainte de a obţine produse agricole ce pot fi comercializate cu menţiunea ,,produs ecologic” exploataţia trebuie să parcurgă o perioadă de conversie, de minimum doi ani.

Pe durata întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislaţia comunitară şi naţională. Ei trebuie să-şi supună activitatea unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de inspecţie şi certificare, în scopul controlului conformităţii cu prevederile legislaţiei în vigoare privind producţia ecologică.

Produse certificate ecologic

În România, controlul şi certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent de organisme de inspecţie şi certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independenţă, imparţialitate şi competenţă stabilite în Ordinul nr. 895/2016 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii organismelor de control. Aprobarea de către M.A.D.R a organismelor de inspecţie şi certificare este precedată, în mod obligatoriu, de acreditarea acestora realizată de către un organism abilitat în acest scop.

În urma controalelor efectuate de organismele de inspecţie şi certificare, operatorii care au respectat regulile de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea eticheta produsele cu menţiunea ,,ecologic”. Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele menţiunAgricultură ecologică”, termen protejat şi atribuit de U.E României pentru definirea acestui sistem de agricultură și este similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte state membre.

Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agroalimentare proaspete şi autentice, care să respecte factorii naturali şi de mediu.

În perioda de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor etc.

În etapa de procesare a alimentelor se interzice folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză, pentru prepararea alimentelor ecologice. Agricultura ecologică are o contribuţie majoră la dezvoltarea durabilă a agriculturii, la creşterea activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi la sporirea interesului pentru dezvoltarea spaţiului rural.

Obiectivele, principiile şi normele aplicabile producţiei ecologice sunt cuprinse în legislaţia comunitară şi naţională din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea metodei de producţie în sectorul de producţie vegetală, animalieră şi de acvacultură reglementează şi următoarele aspecte legate de sistemul de agricultură ecologică: procesarea, etichetarea, comerţul, importul, inspecţia şi certificarea.

Prevederile privind etichetarea produselor obţinute din agricultura ecologică, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice şi în Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 sunt foarte precise şi au în vedere oferirea încrederii depline a consumatorilor în produsele ecologice, ca produse obţinute şi certificate în conformitate cu reguli stricte de producţie, procesare, inspecţie şi certificare.

Pentru obţinerea şi comercializarea produselor ecologice care poartă etichetele şi siglele specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict ce trebuie urmat întocmai, pe toată trasabilitatea produsului.

Astfel, înainte de a obţine produse agricole ce pot fi comercializate cu menţiunea ,,produs ecologic” exploataţia trebuie să parcurgă o perioadă de conversie, de minimum doi ani.

Pe durata întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislaţia comunitară şi naţională. Ei trebuie să-şi supună activitatea unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de inspecţie şi certificare, în scopul controlului conformităţii cu prevederile legislaţiei în vigoare privind producţia ecologică.

Produse certificate ecologic

În România, controlul şi certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent de organisme de inspecţie şi certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independenţă, imparţialitate şi competenţă stabilite în Ordinul nr. 895/2016 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii organismelor de control. Aprobarea de către M.A.D.R a organismelor de inspecţie şi certificare este precedată, în mod obligatoriu, de acreditarea acestora realizată de către un organism abilitat în acest scop.

În urma controalelor efectuate de organismele de inspecţie şi certificare, operatorii care au respectat regulile de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea eticheta produsele cu menţiunea ,,ecologic”. Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele menţiuni: referire la producţia ecologică, siglele, numele şi codul organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certificatul de produs ecologic.

Sigla naţională ,,ae”, specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară sunt folosite pentru a completa etichetarea, în scopul identificării de către consumatori a produselor obţinute în conformitate cu metodele de producţie ecologică.

Aplicarea logoului UE pe produsele alimentare preambalate este obligatorie începând cu data de 1 iulie 2010 . Utilizarea acestuia rămâne opţională pentru produsele importate. Folosirea logoului comunitar UE trebui să fie însoţită de indicarea locului de producere al materiilor prime agricole. Această indicaţie poate fi de forma 'UE', 'non-UE' sau/şi numele statului membru UE sau din afara UE, unde au fost obţinute produsul sau materiile prime ale acestuia. Logoul comunitar oferă recunoaşterea produselor certificate ecologic în întreaga Uniune Europeană. Informaţii cu privire la modul de aplicare al logoului comunitar pe etichetele produselor agroalimentare ecologice sunt regăsite în manualul de utilizare al logoului comunitar.

Sigla ,,ae”, proprietate a M.A.D.R , garantează ca produsul, astfel etichetat, provine din agricultura ecologică şi este certificat de un organism de inspecţie şi certificare aprobat. Regulile de utilizare a siglei ,,ae” sunt cuprinse în Anexa nr.1 la Ordinul comun pentru modificarea şi completarea Anexei la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 317/2006 şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr.190/2006 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice.

Dreptul de utilizare a siglei ,,ae” pe produsele, etichetele şi ambalajele produselor ecologice îl au producătorii, procesatorii şi importatorii înregistraţi la M.A.D.R. În vederea obţinerii dreptului de utilizare a siglei „ae’’ de certificare şi a siglei „ae” de comunicare, solicitanţii vor completa cererile de solicitare.

Consumatorii care cumpără produse care poartă sigla naţională şi logoul comunitar pot avea încrederea că: cel puţin 95% din ingredientele produsului au fost obţinute în conformitate cu metoda de producţie ecologică şi produsul respectă regulile de producţie ecologică. În plus, produsul poartă numele producătorului, procesatorului sau vânzătorului şi numele sau codul organismului de inspecţie şi certificare.

Toţi operatorii care desfăşoară activitate în sistemul de agricultura ecologică, înainte de a-şi începe activitatea, au obligația de a-și înregistra activitatea la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Înregistrarea se realizează prin depunerea la DAJ a fișelor de înregistrare însoțite de contractul încheiat între operator şi organismul de inspecţie şi certificare menţionat în fişa de înregistrare și declaraţia pe propria răspundere pentru deţinerea documentelor necesare înscrierii în agricultura ecologică. Procedura de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică este reglementată prin Ordinul nr. 1253/2013 pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică, cu completările şi modificările ulterioare.

Agricultura ecologică este un sector dinamic în România care a cunoscut în ultimii ani o evoluţie ascendentă. Organizarea comercializării produselor constituie un element important din filiera de agricultură ecologică.

Una din condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă promovarea conceptului de agricultură ecologică în vederea conştientizării consumatorilor de avantajele consumului de produse ecologice, astfel încât aceştia să ofere un preţ mai mare pentru produse curate a căror calitate este garantată de un sistem de inspecţie şi certificare.

Acţiunile de informare a producătorilor, de instruire şi de promovare a conceptului de agricultură ecologică sunt realizate de către organizaţii de stat şi private. Educaţia în agricultura ecologică, în vederea formării de specialişti pentru acest domeniu constituie o preocupare a instituţiilor de profil din învăţământul superior.

Ca parte a campaniei de promovare a agriculturii ecologice în Uniunea Europeană, la iniţiativă Directoratului General pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene, a fost creat site-ul www.ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro ce are ca principal obiectiv informarea publicului larg cu privire la sistemul de agricultură ecologică precum şi punct de plecare în realizarea campaniilor promoţionale în diferite State Membre.

Toţi operatorii care desfăşoară activitate în sistemul de agricultura ecologică, înainte de a-şi începe activitatea, au obligația de a-și înregistra activitatea la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Înregistrarea se realizează prin depunerea la DAJ a fișelor de înregistrare însoțite de contractul încheiat între operator şi organismul de inspecţie şi certificare menţionat în fişa de înregistrare și declaraţia pe propria răspundere pentru deţinerea documentelor necesare înscrierii în agricultura ecologică. Procedura de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică este reglementată prin Ordinul nr. 1253/2013 pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică, cu completările şi modificările ulterioare.

MĂSURI ȘI TRATAMENTE FITOSANITARE -

MĂSURI ȘI TRATAMENTE FITOSANITARE RECOMANDATE ÎN PLANTAȚIILE POMICOLE ÎN PERIOADA DE REPAUS VEGETATIV

În plantaţiile pomicole se recomandă, în perioada de repaus vegetativ respectiv de la căderea a 90% din frunze și până la pornirea în vegetaţie, executarea unor lucrări de igienă culturală şi tratamente chimice.

     I. MĂSURI DE IGIENĂ FITOSANITARĂ

Aceste măsuri sunt simplu de aplicat și au eficacitate mare în reducerea potenţialului de atac al agenţilor fitopatogeni:

a) Tăieri de rărire şi fructificare în coroana pomilor, ocazie cu care se îndepărtează:

• - lăstari atacaţi de monilioză la speciile sâmburoase;
• - ramuri sau lăstari atacaţi de rapăn, Erwinia (focul bacterian) la măr, păr şi gutui sau care prezintă ulcerații produse de păduchele lânos;
• - vârful lăstarilor atacaţi de făinare la unele soiuri de măr se scurtează cu cel putin 5 cm mai jos decât locul unde se observă atacul, pentru eliminarea ochilor ce ar putea fi infectați de la lăstarul bolnav.

b) Îndepărtarea fructelor mumifiate rămase în coroana pomilor sau cele căzute pe sol, împreună cu frunzele căzute pe sol şi încorporarea lor în sol printr-o arătură adâncă sau arderea lor împreună cu ramurile şi lăstarii atacaţi.

c) De asemenea, săpatul adânc pe proiecţia coroanei şi arătura adâncă pe intervalul dintre rândurile de pomi, au efect diminuarea rezervei de atac la următorii dăunători:viespea neagră a prunelor, cărăbuşul de mai, viermele cireşelor și al merelor, cotarul verde, molia orientală a fructelor.

d) Curăţarea trunchiului pomilor, pentru îndepărtarea ritidomului care se exfoliază şi a lichenilor, prin răzuire sau cu peria de sârmă și cicatrizarea rănilor cu o pastă pe baza de cupru.

e) Strângerea şi distrugerea prin ardere a materialului rezultat, cu efect în diminuarea potenţialului de atac la: viermele merelor şi al prunelor, gărgăriţa florilor de măr şi alți dăunători care iernează în coroana pomilor.

f) Folosirea de brâie-capcană instalate imediat sub coroana pomilor, pe trunchi pentru reducerea rezervei biologice de gărgărița florilor de măr și păr, cotarului verde etc., fiind foarte eficiente și vara în perioada migrării larvelor la omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea), viermele merelor (Cydia pomonella) şi viermele prunelor (Cydia funebrana)

g) Recomandăm dezinfectarea uneltelor pentru a preveni răspândirea bolilor și folosirea foarfecilor profesionale VESCO pentru tăieri precise și rapide a ramurilor.

     II.TRATAMENTE FITOSANITARE

În perioada repausului vegetativ (noiembrie-martie) se recomandă executarea tratamentelor chimice la plantatiile pomicole, plantațiile viticole, arbusti, pepiniere:

- cu un fungicid pe baza de cupru : FUNGURAN OH conc 0,3% (30 gr în 10 l apă), CHAMP 77 WG conc 0,3%,  Zeamă bordeleză  pentru reducerea rezervei biologice a bolilor (rapăn, făinare, monilioze, pătări, ciuruiri, băsicarea, deformarea frunzelor și focul bacterian). Aceste tratamente se efectuează până în fenofaza de ’’urechiușe de șoarece ’’ la semințoase și ’’buton verde’’  la sâmburoase.

- cu un insecticid (ulei horticol) CONFIDOR OIL conc.1,5 % (150 ml în 10 l apă) NUPRID  OIL conc.1,5 % pentru combaterea dăunătorilor care iernează în scoarța pomilor în diferite stadii (larve hibernante ale păduchelui din San Jose, ouă de iarnă - acarianul roșu, ouă de rezistență - afide, păduchele lânos, acarieni și insecte defoliatoare)

În plantațiile unde se constată prezența rozătoarelor (șoareci și șobolani) se vor aplica momeli rodenticide cu brodifacoum  sau bromadiolon VEBITOX 30-50 g/  galerie.

Alte recomandări foarte importante:

• Tratamentele trebuie efectuate când pomi sunt uscați (sa nu fie acoperiti cu zăpadă, polei, chiciură) pe timp liniștit, fără vânt,  la temperaturi mai mari de 4-50 C
• Tratamentele fitosanitare se vor face prin îmbăierea pomilor cu soluție, inclusiv a trunchiurilor
• Fungicidele cuprice nu se amestecă cu insecticidele pe baza de ulei horticol 
• Intervalul dintre cele 2 tratamente sa fie de minim 2-3 săptămâni

Sursa : http://magazin-horticol.ro/index.php/english14/blog-magazin-horticol/tratamente/

www.plantatiegoji.ro

Afacerea GOJI - Informarea poate face diferenta intre esec sau un real succes

Afacerea Goji - Calitatea si Informarea, garanteaza succesul unei culturi de Goji

Din dorinta de a cultiva ceva sanatos si de ce nu profitabil, tot mai multi se indreapta spre cultura de Goji. Suprafetele cultivate cu Goji cresc in fiecare an fara a se putea realiza o estimare sau un control al soiurilor utilizate in aceasta cultura.

Internetul abunda de informatii referitoare calculele economice si rentabilitatea unei culturi de Goji. Cu gandul la o amortizare rapida a investitiei sau un profit realizat relativ usor, se pierd din vedere unele lucruri esentiale pentru  succesul acestei afaceri.

Sursele de informatii nu sunt intotdeauna demne de incredere, recomandarile nu sunt bazate pe o experienta reala iar imaginile folosite ca exemplu sunt uneori preluate de pe internet.

Se creeaza situatii cand resursele unei investitii sunt epuizate inainte de a finaliza proiectul integral. Nu mai raman bani pentru ingradire, pentru realizarea sistemului de picurare sau achizitia de fertilizanti, atat de necesari dezvoltarii sanatoase a unei culturi de Goji. Toate din o lipsa de informare sau din dezinformare voita.

Daca resursele financiare sunt limitate, noi recomandam infiintarea unei culturi de Goji, pe o suprafata mai mica dar de calitate. Ulterior, odata cu familiarizarea arbustiului de Goji, ii ajutam sa se extinda singuri, cu propriul material saditor.

Trebuie sa fim sincer si totodata realisti. Zonele reci, cu primaveri lungi, reduc substantial perioada de fructificare, respectiv perioada in care putem culege fructe Goji. Daca in urma testelor la sol, realizam ca proiectul necesita investitii ridicate, care se vor amortiza greu, va trebui sa mentionam cultivatorului, pentru ca acesta sa stie dinainte aceste aspect si nu cand va fi prea tarziu…

           

Un arbusti care poate fi produs relativ usor, cu o rezistenta ridicata la schimbari de temperatura si stres, Goji are un comportament complet diferit in pepiniera fata de camp.

Daca in pepiniera scopul principal este de a creste o planta cat mai sanatoasa si viguroasa, in camp ne dorim, in primul rand, ca aceeasi planta sa fie ferita de boli sau daunatori si sa produca un rod puternic.

Fara o experinta cu planta Goji in camp de macar un an nu putem considera ca suntem pregatiti sa recomandam sau sa oferim consultanta specializata. Si totusi, internetul este plin de oferte de plante din partea unora care nu au vazut cum arata un fruct proaspat de Goji.

Sunt cultivatori care influentati de aceste articole intalnite in mediul on-line, ma intreaba daca este obligatorie realizarea unui sistem de irigatie. Probabil nu realizeaza ca o planta sanatoasa, cu o fructificare abundenta depinde in totalitate de accesul acesteia la apa. Fructul inseamna apa.

Trecand peste legalitatea actiunilor, adica peste faptul ca doar pepinierele autorizate de Inspectia Semintelor si a Materialului Saditor din Romania au dreptul sa comercializeze plante Goji (certificatul de producator local eliberat de primarie nu este valabil), sunt situatii cand materialul saditor comercializat este din seminte sau butasi de Gardurarita, un soi local, asemanator Goji dar considerat toxic.

Specialistii considera ca sunt suficiente cateva plante toxice sa strice o cultura intreaga in momentul polenizarii de catre albine.

O plantatie de calitate NU se poate infiinta fara un material saditor certificat. Certificarea garanteaza calitatea plantei achizitionate. Garanteaza prinderea acesteia (in caz contrar plantele neprinse vor fi inlocuite). Va ofera siguranta ca nu ati luat o decizie gresita care, in alta situatie ar fi fost prea tarziu de realizat.

 Autorizatia de plantare, necesara inregistrarii culturii, nu va fi eliberata decat dupa prezentarea documentelor de provenienta a materialului saditor. Nu in ultimul rand, responsabilitatea cade in seama vanzatorului si nu a dumneavoastra.

O plantatie de calitate NU se poate infiinta fara un test al solului (din experienta proprie va spun ca ne-am chinuit 3 ani sa aducem nivelul PH-lui de la 4,5 la 6.5 intr-un teren lipsit de nutrienti). 

In urma rezultatului acestui test se poate evalua daca zona respective este pretabila acestui gen de cultura. Planul de fertilizare si combatere, metodele de reglare ale PH-lui, solutii de drenare si de crestere a calitatii solului (realizat de specialistii nostri), NU se pot concepe fara acest test.

Ne adresam celor interesati de aceasta cultura sau care doresc doar cateva plante in gradina proprie. Indiferend de decizie, scopul este de a investi in sanatatea noastra.

Va stam la dispozitie pentru orice intrebare…

www.PlantatieGoji.ro

https://www.facebook.com/plantatiegojibio/

office@plantatiegoji.ro

Putregaiurile - daunatorii arbustilor si al fructelor

Putregaiurile se caracterizeaza prin descompunerea in profunzime a tesuturilor atacate sub actiunea agentilor fitopatogeni. Aceste modificari sunt produse de unele bacterii si ciuperci patogene.

In functie de conditiile climatice si consistenta organelor afectate putregaiurile pot fi umede si uscate.

Principalele boli sunt:

1.Innegrirea bazei tulpinii si putregaiul umed al tuberculilor de cartof (Erwinia carotovora pv. atroseptica)

Boala se poate manifesta atat in camp, cat si in timpul depozitarii, pierderile de tuberculi ajungand la 50-60%.

Simptome: Plantele provenite din tuberculi infectati, raman mai mici, cu tulpini debile, cu ramuri erecte si indoite spre axul principal. Foliolele sunt rasucite spre fata inferioara , sunt rigide, de culoare verde-galbuie cu luciu metalic.

Baza tulpinilor este subtiata, innegrita, iar tesuturile din aceasta zona prezinta un putregai moale.
Interiorul bazei tulpinii este brun si moale, iar fasciculele vasculare sunt de culoare mai inchisa. Plantele bolnave se smulg usor, nu produc tuberculi sau acestia sunt afectati de putregai umed.

In sectiune printr-un tubercul atacat, se constata o coloratie roz-violacee a inelului de vase, situal la cativa milimetri sub coaja. Intr-un stadiu mai avansat al bolii incepe solubilizarea amidonului, formandu-se in tuberculi caverne pline cu un mucilagiu bacterian, ce emana un miros neplacut de acid butiric. In final, pulpa tuberculului se descompune in intregime.

In depozitele umede, neaerisite, cu temperatura moderata, boala evolueaza rapid determinand putrezirea in masa a tuberculilor.

Agentul patogen: Erwinia carotovora pv. atroseptica, bacterie care se transmite de la un an la altul cel mai adesea prin tuberculi infectati, folositi la plantare si prin resturile vegetale ramase in camp dupa recoltare.

Raspandirea in timpul vegetatiei se face prin insecte, prin melci, prin apa provenita din ploi sau irigatii, prin unelte, etc. Infectia se realizeaza prin rani, lenticele sau stoloni.

Profilaxie: Ca masuri profilactice se recomanda sa se evite plantarea in soluri grele, umede, sa se respecte rotatia culturilor, astfel incat pe terenul infectat, cartoful sau alte plante pentru care agentul patogen manifesta afinitate, sa nu revina mai devreme de 4 ani.

La plantare sa se foloseasca numai tuberculi sanatosi, cultivarea de soiuri rezistente, combaterea daunatorilor de sol, cartofii destinati pastrarii sa fie recoltati la maturitate deplina, adunarea si arderea resturilor vegetale ramase pe camp dupa recoltare. Inainte de depozitare, tuberculii vor fi sortati, iar in depozite se va mentine temperatura de 1-4º C si umiditatea de 70-80%, asigurandu-se o buna aerisire.

Masuri de prevenire si combatere: 

Previcur Energy, 15 mlPret: 14.5 lei

Captan 80 WDGPret: 2.73 lei

Dithane Neotec 75 WGPret: 2.13 lei

Merpan 80 WDG, plic 15 gPret: 2.73 lei

2.Putregaiul sau caderea plantutelor din rasadnita si sere (Pythium debaryanum)

Este una dintre cele mai raspandite si pagubitoare boli care apare in rasadnite si sere inmultitor.

Agentul patogen este polifag atacand plante ce apartin la specii din familii botanice diferite.

Simptome: Filamentele miceliene din sol patrund prin stomate in regiunea hipocotila a plantutelor. In urma infectiilor, apar in dreptul coletului pete brune, care se intind cuprinzand coletul si baza tulpinitei, care se subtiaza si se inmoaie,

Frunzele se ofilesc, iar plantutele cad la pamant si putrezesc. In conditii de temperatura si umiditate ridicata, boala are un caracter acut, astfel ca in 2-3 zile pot fi atacate si distruse toate plantutele din rasadnita.

Atacul este mai periculos cu cat se produce mai aproape de faza de germinare si rasarire a plantutelor, apoi pe masura ce ele cresc, devin tot mai rezistente la atacul ciupercii.

Agentul patogen: Pythium debaryanum, ciuperca care se transmite prin rani sau prin strapungerea activa a peretilor celulari. Putrezirea tesuturilor atacte se datoreaza unei enzime pectolitice secretate de agentul fitopatogen.

Dupa distrugerea tesuturilor vegetale, patogenul duce o viata saprofita, prin modificarea rapida a sistemului enzimatic.

Profilaxie: Intrucat perioada critica a bolii se limiteaza la stadiul de plantute, masurile preventive trebuie sa asigure ferirea rasadurilor de infectii, pana la transplantarea lor in camp. O importanta deosebita, in cazul acestei boli, o are dezinfectarea pamantului din rasadnita sau inlocuirea lui cu pamant necontaminat.

Dezinfectarea pamantului se face cu rezultate bune pe cale termica cu vapori de apa sau cu apa clocotita astfel ca sa se mentina temperatura materialului tratat (sol, mranita). Dezinfectia se mai poate face cu Basamid Granule (5 kg/100 m²).

In timpul rasaririi si dezvoltarii rasadurilor se va avita excesul de umezeala si se va asigura o buna aerisire a plantelor.

In combaterea chimica a agentului fitopatogen s-au obtinut rezultate bune cu Previcur Energy (20 ml in 20 l apa), Captan (0.2-0.5%), Dithane M 45 (0.2%), Merpan 80 WDG (4-5 l solutie/ mp).

Masuri de prevenire si combatere: 

Previcur Energy, 15 mlPret: 14.5 lei

Captan 80 WDGPret: 2.73 lei

Dithane Neotec 75 WGPret: 2.13 lei

Merpan 80 WDG, plic 15 gPret: 2.73 lei

3.Monilioza sau putregaiul brun, putregaiul negru si mumifierea fructelor de semintoase (Monilinia fructigena)

Boala se manifesta la peste 40 de specii de plante, din familii diferite, insa este mai periculoasa pentru mar si par. Monilioza produce pagube mai aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozite.

Simptome: Atacul se manifesta pe ramuri, frunze, flori, fructe, formele de atac imbracand aspecte diferite in functie de faza de vegetatie si evolutia conditiilor climatice.

Primavara, in timpul infloritului, unele ramuri tinere incep sa se vestejeasca, frunzele si florile se brunifica si se usuca.

Atat pe scoarta ramurilor atacate, cat si pe flori, apar mici pernite de culoare cenusie- galbuie ce reprezinta sporodochiile ciupercii. Mai tarziu, cand fructele au ajuns la dimensiunea unei alune, in special la par, acestea se innegresc si cad in masa.

Atacul pe fructele mature este cel mai frecvent si cel mai pagubitor. In aceasta faza se poate intalni sub 3 forme de manifestare: putregai brun, putregai negru si mumifiere.

Putregaiul brun apare pe vreme calda si ploioasa. Pe fructele atacate apar pete brune care se intind in suprafata si cuprind pulpa in intregime. Pe suprafata fructelor cu putregai brun apar sporodochii (micelii cu conidiofori si conidii) dispuse sub forma de cercuri concentrice. Fructele atacate de putregaiul brun cad in cursul verii.

Putregaiul negru apare pe vreme racoroasa si ploioasa. In aceasta situatie fructele se innegresc si putrezesc. Ele au epicarpul stralucitor, dar nu prezinta sporodochii. Aceasta forma de atac apare deseori in depozite.

Mumifierea fructelor apare pe vreme calda si secetoasa. In aceasta situatie fructele atacate se deshidrateaza, se intaresc, devin pietroase si raman atarnate de pomi si in timpul iernii. In aceste fructe se formeaza sclerotii ciupercii, care sunt organe de rezistenta ale aparatului vegetativ.

Agentul patogen: Monilinia fructigena f.c. Monilia fructigena, ciuperca, care supravietuieste in timpul iernii, cel mai frecvent sub forma de stome miceliene in fructele si scoarta ramurilor atacate.

Primavara, in conditii favorabile de mediu, miceliu creste si formeaza sporodochii pe care se formeaza conidiofori cu conidii ce produc infectii primare. Conidiile sunt diseminate de vant, de apa de ploaie, insecte. Ajunse pe fructele tinere germineaza si produc un filament de infectie care de cele mai multe ori patrunde prin rani produse de diferiti factori abiotici (grindina, vant) si biotici (intepaturi de insecte).

Profilaxie: Se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri.

Tratamente in cursul perioadei de vegetatie cu Bravo (1.5 l/ha), Dithane M 45 (0.2%), Folicur Solo (0.1%), Orius 25 EW (0.1%), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC (0.025 l/ha), Teldor 500 SC (0.8 l/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha).

Masuri de prevenire si combatere: 

Bravo 500 SCPret: 9.05 lei

Dithane M 45, 20 gPret: 2.62 lei

Rovral 500 SCPret: 6 lei

Topsin 70 WDGPret: 3.05 lei

4.Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor de samburoase

Monilioza samburoaselor este o boala raspandita si pagubitoare, producand pagube cifrate intre 30-50% din productia de fructe, putand duce treptat la uscarea pomilor.

Simptome: Sunt atacate atat fructele, cat mai ales florile, frunzele si ramurile tinere in timpul primaverii. Florile de la varful ramurilor tinere in cea mai mare parte se ofilesc, se brunifica si se usuca, dar nu cad.

De asemenea, frunzele tinere se usuca incepand de la varf si atarna in jos, simptom cunoscut sub denumirea de „vestejire moniliana” sau „boala stindard”.

Pe organele atacate apar sporodochiile ciupercii sub forma unor mici pernite constituite din miceliu si spori. Acest aspect parazitar este caracteristic pentru tara noastra in special pe visin, cires, piersic si migdal si este periculos decat atacul pe fructe.

Pe fructe, boala se manifesta prin putregai brun si mumifiere. Simptomele sunt asemanatoare cu cele produse de Monilinia fructigena la semintoase, cu deosebire ca sporodochiile formate pe fructe sunt risipite pe toata suprafata fructului.

Fructele atacate se desprind de pe ramuri si cad pe pamant, unde continua sa putrezeasca. La prun sporodochiile produc perforarea epicarpului, iar sucul zaharat se scurge in afara, lipind fructele intre ele. Pachetele de fructe putrezite si mumificate raman prinse pe ramuri, fiind vizibile in coroana pomilor in cursul repausului vegetativ.

Agentul patogen: Monilinia laxa f.c. Monilia laxa, ciuperca ierneaza sub forma de strome miceliene in fructele si scoarta ramurilor atacate, de asemenea conidiile rezista la temperaturi scazute in proportie de 60-70%.

Primavara, in conditii favorabile de mediu (temperatura si umiditate), miceliul creste si formeaza sporodochii sau conidiile germineaza si produc infectii primare. In anii cand perioada infloritului este lunga si umiditatea ridicata, infectia se produce in masa, infectia are loc prin stigmat, de unde miceliul patrunde in stil, apoi in ovar producand ofilirea florilor, deseori prin pedunculul fructelor miceliul trece in scoarta ramurilor.

In fructele mature, miceliul ciupercii patrunde prin intepaturile si ranile produse de ploi cu grindina.

Profilaxie: Se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri.

Tratamente in cursul perioadei de vegetatie cu Bravo (1.5 l/ha), Dithane M 45 (0.2%), Folicur Solo (0.1%), Orius 25 EW (0.1%), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC (0.025 l/ha), Teldor 500 SC (0.8 l/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha).

Masuri de prevenire si combatere: 

Bravo 500 SCPret: 9.05 lei

Dithane M 45, 20 gPret: 2.62 lei

Score 250 ECPret: 6.43 lei

Topsin 70 WDGPret: 3.05 lei

 5.Putregaiul (mucegaiul) cenusiu al tomatelor (Botrytis cinerea)

Este o boala ce se intalneste frecvent in culturile de tomate din sere si solarii si mai rar in cele din camp.

Simptome: Atacul se manifesta pe toate organele supraterane ale plantelor. Primele simptome apar, de regula, pe frunzele de la baza plantelor. Pe frunzele batrane apar pete verzui sau galbui-verzui, care se necrozeaza si uneori prezinta o zonare concentrica.

La suprafata tesuturilor atacate intr-o faza mai avansata a bolii apare un puf abundent de culoare cenusie, ce reprezinta partea asexuata a ciupercii respectiv conidioforii cu conidii. Conidioforii purtati de curentii de aer infecteaza celelalte organe ale plantelor (tulpini, fructe).

Pe tulpini atacul se manifesta cel mai frecvent la baza plantelor, prin aparitia unor pete adancite in tesut, care daca cuprind tulpina de jur-imprejur determina moartea plantelor. Pete asemanatoare pot sa apara la diferite niveluri ale tulpinii si plantele se ofilesc deasupra zonei de atac.

Forma cea mai grava a atacului se manifesta pe fructe, sub forma unui putregai umed si moale la locul de insertie al pedunculului, la suprafata caruia se dezvolta din abundenta puful de conidiofori si conidii de culoare cenusie. Fructele atacate se desprind si cad pe sol.

Agentul patogen: Botrytis cinerea, ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistenta, iar in timpul vegetatiei se raspandeste prin conidii.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda strangerea si distrugerea plantelor atacate, folosirea de soiuri si hibrizi rezistenti.

In timpul prioadei de vegetatie se aplica tratamente foliare cu Acanto Plus (0.5 l/ha), Amistar Xtra (0.75 l/ha), Bravo (2 l/ha), Chorus 75 (0.5 kg/ha), Dithane M 45 (0.2 %), Folpan 80 WDG (1.5 kg/ha), Mirage 45 EC (1 l/ha), Pictor (0.5 l/ha), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC (0.5 l/ha), Switch (0.6 kg/ha), Teldor 500 SC (0.8 l/ha), Topsin 500 SC (1.4 l/ha).

Masuri de prevenire si combatere: 
Produsele folosite sunt:

Bravo 500 SCPret: 9.05 lei

Rovral 500 SCPret: 6 lei

Teldor 500 SC, 15 mlPret: 15.18 lei

Sursa : http://www.botanistii.ro/blog/boli-plante-putregaiul/